McStyle

Un om l-a întrebat pe Dumnezeu cum e în Iad şi cum e în Rai. Dumnezeu atunci i-a arătat 2 uşi identice şi l-a invitat pe om să le deschidă pe rând. Omul a deschis prima uşa. Dincolo de ea a văzut o masă mare, pe care în mijlocul ei, stătea un ceaun imens plin cu mâncare iar de jur în prejurul ei erau mii de oameni care aveau legate de mâini linguri cu cozi de 3 metri lungime. Oamenii erau trişti, slabi şi jegăriţi. Încercau zadarnic să se hrănească pe sine dar, din cauza cozilor prea lungi ale lingurilor nu reuşeau să ajungă cu propria lingura, la propria gură.
Omul atunci a deschis şi pe cea de-a doua uşă…şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut o masă asemenea celei de dinainte cu un ceaun la fel de plin, cu tot atâţia oameni de jur în prejurul ei, care şi ei aveau legate de mâini tot acelaşi fel de linguri cu aceleaşi cozi lungi de 3 metri, numai că de data asta, oamenii erau voioşi, împliniţi la trup şi rumeni în obraji. Ei însă nu încercau să se hrănească fiecare pe sine ci datorită lungimii cozilor lingurilor lor, ei se hrăneau unul pe altul.
Omul a închis uşa şi s-a uitat la Dumnezeu.
Dragă Omule, în Iad ajung oamenii care toată viaţa au încercat să se hrănească pe sine…pe când în Rai…ajung aceia care au înţeles că hrănind pe alţii, se hrănesc şi pe ei. Şi da, omule, Iadul şi Raiul îţi stau la îndemână şi cât eşti pe Pământ. Totul stă în alegerile tale…să trăieşti în Iad…sau să trăieşti în Rai!

Intrebarea retorică pe care Sfântul Petru o adresează lui Isus Hristos(la 30 de ani dupa moartea sa ), pe care îl întâlneşte când pleacă din Roma fugind din calea necrutatorulu Nero, poetul sangeros, : «Quo vadis, Domine ?»

In decursul vietiii tale va aparea Dumnezeu care-ti va arta ca exista. Din pacate pentru ignoranti va aparea ori in zilele nefaste, ori dupa trecerea pe lumea cealalta. Negresit le vei plati pe toate, daca nu cumva deja le platesti. Chiar si zambetul tau de acum : sceptic, ignorant si ironic.

McStyle 

Daca

Dacă eşti calm, cand toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi tu pe ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plangi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vană,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot darz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Rudyard Kipling

Invata de la toate

Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie sa apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere, tu, sa traiesti in veci!

Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Octavian Paler

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Octavian Paler

-Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

"Totul trece,dar nu totul se uita! Cel mai dureros lucru din lume este sa te simti in plus acolo unde odata erai totul.Nimeni nu este perfect...eu sunt nimeni. Invata sa scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.(Sf.Augustin) "

Serafimii
Cea mai înalta secţiune a ierarhiei, aceşti îngeri sunt cel mai aproape de tronul Domnului. Ei sunt cei ce cântă Trisagionul “Sfânt, Sfânt, Sfânt…” şi încercuiesc tronul existent datorită dragostei emanate de Dumenzeu. Această dragoste aprinsă le da numele de “şerpi aprinşi”. În aceasta formă de şerpi aprinşi, se spune că lumina emanată este atât de puternică, încât nici o altă creatură divină nu îi poate privi. Se spune că exista patru fiinţe angelice de acest gen. Sunt caracterizaţi ca fiind cele patru animale sfinte în cartea Revelaţiilor şi sunt descrişi de asemenea ca îngeri cu patru feţe şi şase aripi.

Heruvimii
Heruvimii deţin cunoştiinţele lui Dumnezeu. Ei sunt cei care sunt adesea trimişi pe pământ cu cele mai importante sarcini: alungarea Omului din Grădina Edenului şi Anunţarea lui Iisus au fost făcute de către un heruvim. Spirite ale Armoniei, gardienii stelelor fixe, păstrătorii rapoartelor celestiale, dătătorii de cunoştinţe. Conducătorii acestui ordin sunt: Ophaniel, Rikbiel, Zophiel şi, înainte de cădere, Satana.

În Cabala, un heruvim este unul dintre îngerii aerului. În nume, cât şi în concept, heruvimii sunt assyrieni sau akkadieni în origine. Numele în akkadiană este Karibu şi înseamna “cel ce se roagă” sau “cel ce intervine”, deşi Dionysius a declarat că acest cuvânt înseamnă “cunoştiinţe”. În assyriana veche, în artă, heruvimii erau portretizaţi precum creaturi imense, cu aripi, cap de leu sau de om, corpuri de taur sau sphincşi, vulturi etc. Erau aşezaţi la intrările palatelor sau templelor ca spirite păzitoare. În folclorul timpuriu al Cannaniţilor, heruvimii nu erau percepuţi ca îngeri (percepţia lui Theodorus, episcop al Heracleei, care a declarat: “aceşti heruvimi nu pot fi de natură angelică, ci mai degrabă viziuni terifiante ale unor bestii, care l-ar fi putut înspăimânta pe Adam la intrarea în paradis”. din Salked <>). Mai târziu, heruvimiii au inceput să fie văzuţi ca spirite cereşti. Ei sunt primii îngeri mentionaţi în Vechiul Testament (Geneza 3:22). Ei păzesc cu săbii înflăcărate, Copacul Vieţii şi Edenul, de aici descrierea lor ca “flacără a săbiilor învolburate”. În Exodus 25:18 găsim 2 heruvimi “de aur”, câte unul de fiecare parte a arcăi. În Ezekiel 10:14, 4 heruvimi, fiecare cu 4 feţe şi 4 aripi, apar la râul Chebar unde profetul evreu îi vede. În folclorul ocult, heruvimii sunt văzuţi ca personificări ai vântului, purtători ai tronului Domnului. În Revelaţii 4:8, sunt creaturi ce trăiesc, şi îl slăvesc pe Creator. Aici, Sfântul Ion se referă la ei ca fiind animale sfiinte, cu 6 aripi. Ion din Damasc în “Expoziţia Credinţei Ortodoxe” vorbeşte despre heruvimi ca fiind “cu mulţi ochi/many-eyed”. Contrar tablourilor şi cărţilor poştale, sau a coperţilor carţilor New Age, heruvimii nu sunt copii graşi înaripaţi. Ei sunt descrişi ca fiind creaturi asemănătoare cu sphinxul în folclorul assyrian.
Arhanghelii şi Îngerii, gardieni ai oamenilor si a tuturor lucrurilor fizice.

Arhanghelii
Spirite libere. Termenul Arhanghel se referă la un înger mai mare cum ar fi Michael şi Gabriel, cunoscuţi şi ca prinţi conducători. Ordinul se poate referi şi la îngeri care stau lângă tronul Domnului, astfel fiind îngeri cu un rang mai mare. În timp ce Arhanghel este folosit pentru a defini un înger important, termenul este folosit aici ca penultimul rang în ierarhia celestială. Confuzia vine din modul antic ebraic de a defini îngerii care erau simpli îngeri şi arhanghelii. Mai târziu, ierarhia a fost mai bine definită, şi multi îngeri, numiţi anterior arhangheli au devenit îngeri mult mai importanţi. Arhanghelii sunt resposabili nu doar de administarea sarcinilor îngerilor, dar şi de a fi lideri în armata divină în timpul luptelor. Membrii ai acestui ordin: Gabriel, Raphael, Michael, Metatron, Uriel, Chamuel, Zadkiel,, Jophiel, Barbiel, Jehudiel, Barachiel, Jeremiel (depinde de sursă), Satana (înainte de cădere) şi mulţi alţii.

Îngerii
Fii ai vieţii. Un rang care serveşte ca intermediar între Dumnezeu şi Om. Îngerii sunt cel mai aproape de pământ şi de lucrurile pământeşti, în timp ce arhanghelii au mai multe in comun cu regatul ceresc. Ambele ordine sunt foarte asemenătoare şi deseori sarcinile lor se întâlnesc. Îngerii au două mari sarcini. Prima, ei sunt responsabili de protejarea treburilor oamenilor într-o manieră mai directă decât principatele, în loc să protejeze o întreaga naţiune, îngerii protejează o anumită familie, un suflet individual, ghidându-l subtil şi tinându-l în siguranţă, protejându-l împotriva atacurilor demonice. De asemenea, ei sunt mesagerii Domnului, acţionând ca mesageri nu doar pentru Dumnezeu dar şi pentru îngerii din rangurile mai înalte. În ebraică, sunt numiţi mal’akh, înseamnând “mesager”, în persană cuvântul este angaros însemnând “curier”.

În Numele Tatălui Ceresc,

În Numele Fiului,

În Numele Sfântului Duh,

Michael, mergi înaintea mea şi deschide-mi căile!

Gabriel, mergi în dreapta mea şi fii puterea braţului meu!

Rafael, mergi în stânga mea şi du-mă pe cale sigură!

Uriel, mergi în spatele meu şi abate loviturile vrăjmaşului!

Amin.

Arhanghelul Michael, sau cum îl numesc românii, Mihail, este de departe cel mai popular şi mai cunoscut arhanghel din întreaga tradiţie monoteistă. Este menţionat în Biblie, în Coran, în textele esenienilor şi în scripturile apocrife, dar şi în lucrările spirituale sau esoterice. Numele său, „Mi Ka El” provine din limba ebraică, şi a fost greşit interpretat ca însemnând „Cel ce este ca Dumnezeu”, inspirând o imensă măreţie şi putere. Numele său este însă o întrebare retorică, şi nu o afirmaţie, „Cine este ca Dumnezeu?”, cu alte cuvinte, nimeni şi nimic nu poate fi comparat cu măreţia şi vastitatea Atotputernicului. Este unul dintre arhanghelii asociaţi sferelor planetare. Multe surse îl plasează în Sfera Solară, în timp ce altele îl văd ca şeful Sferei lui Mercur.

În ierarhia angelică, Sferei lui Mercur îi corespunde ordinul îngeresc al Arhanghelilor, deci este corect să spunem că Mihail este şeful Sferei Mercuriene, şi totodată, căpetenia arhanghelilor, aşa cum îl înfăţişează majoritatea textelor sacre. Este înfăţişat ca un tânăr viguros, cu pletele strălucitoare, îmbrăcat ca un rege conducător al oştirilor sale, având platoşa de aur şi mantaua de purpură. În mâna sa este mai tot timpul sabia de foc a dreptăţii sau lancea, câteodată şi steagul oştirilor divine, toate scufundate într-o lumină aurie orbitoare, de care întunericul şi toate fiinţele sale fug. Iconografic, este prototipul angelic al Sfântului Gheorghe, fiind de foarte multe ori găsit în ipostaza de biruitor, de purtător al victoriei asupra forţelor întunecate şi asupra Balaurului. Este unul dintre arhanghelii menţionaţi cu numele în Biblie, lucru deosebit de rar pentru îngeri. Numele lui Mihail apare în „Cartea lui Daniel”, „Cartea Iuditei” şi în „Revelaţia (Apocalipsa) lui Ioan”, iar numărul lucrărilor apocrife în care este menţionat este deosebit de numeros.

În tradiţia ebraică, acesta este un înger deosebit de important, rivalizând ca popularitate poate doar cu Metatron. Are numeroase apariţii în multe cărţi necanonice sau tradiţionale, iar câteodată identitatea lui se subînţelege din titlurile cu care acesta este investit. Apare în celebra “Carte a lui Enoh” ca unul dintre Îngerii Prezenţei, alături de Gabriel, Raphael, Uriel, Suriel, Raguel şi Phanuel, având multiple apariţii şi primind de la Dumnezeu multe misiuni. Michael este cel care aude strigătele oamenilor asupriţi de îngerii căzuţi, şi cere dreptate lui Dumnezeu, fiind apoi trimis să-l lege pe conducătorul acestora, Semyaza. Conducătorul oştirilor angelice dă întotdeauna dovadă de o mare milă, iubire şi compasiune pentru fiii oamenilor, însă este neînduplecat cu răzvrătiţii care căzuseră din Ceruri. El este numit “Comandantul lui Dumnezeu” şi “Prinţ al lui Israel”, deoarece dintre toţi îngerii neamurilor, Michael era cel ce apăra israeliţii. După legendă, acesta l-a învăţat pe patriarhul Enoh misterele dreptăţii şi clemenţei, Michael fiind arhanghelul milei, răbdării, iertării şi cumpătării.

Există multe tradiţii legendare legate de acest arhanghel. Conform unora, Michael a fost primul înger care a îngenuncheat în faţa omului când acesta a fost creat, din porunca lui Dumnezeu, si a rămas păzitorul lui Adam până la sfârşitul zilelor sale. Este îngerul care a executat porunca divină prin care Adam şi Eva au fost alungaţi din Paradisul Terestru, însă acesta a rămas în continuare să îi vegheze pe ei şi pe copiii lor cu multă iubire şi răbdare. Primul arhanghel este de asemenea şi primul dascăl, ajutându-l pe Adam să se acomodeze în condiţiile vitrege ale vieţii muritoare, învăţându-l cum să supravieţuiască şi arătându-i tainele lucrării pământului. După moartea primului părinte, Michael ia sufletul lui Adam la Ceruri într-un car de foc şi pledează la judecată în favoarea lui, cerându-i lui Dumnezeu să îl cureţe de păcatul său şi să îl primească în Paradis.

În tradiţiile rabinice, îl putem vedea pe Michael şi ca luptător, şi ca avocat al lui Israel. După cum am menţionat la arhanghelul Samael, îngerii popoarelor se certau şi se luptau în ceruri la fel cum fac neamurile oamenilor pe Pământ, după concepţia acelor vremuri. Pe Michael îl vedem luptând cel mai des fie cu Samael, îngerul romanilor, fie cu Dobiel, îngerul persanilor, fie cu Uzza, îngerul egiptenilor. Există şi texte care îl pun faţă în faţă cu răul în sine, fără a-i fi asociat vreun popor pământesc, precum scripturile esenienilor de la Marea Moartă. Aici toţi drepţii şi credincioşii, denumiţi Fiii Luminii, sunt ajutaţi în lupta finală împotriva răului de oştirile angelice conduse de Michael. Forţele adverse, Fiii Întunericului, sunt conduşi de Belial, demonul minciunii, avariţiei, lascivităţii şi egoismului.

În Cartea Zoharului, Michael este unul dintre cei patru Arhangheli ai Universului, alături de obişnuiţii Gabriel, Raphael şi Uriel. Conform acestui text, el este cel care primeşte după moarte sufletele celor drepţi şi îi conduce la porţile Ierusalimului Ceresc, aşa cum făcea şi Hermes-Mercur la greci şi romani. Mai mult, Michael şi trupele sale străjuiesc intrarea în paradis, cerând socoteală celor veniţi, lăsându-i pe cei drepţi să intre şi deschizând porţile.

Michael este mijlocitorul tuturor şi deschizătorul drumurilor în orice domeniu. În vechime, erau folosite numele a patru arhangheli în absolut orice ajutor şi împrejurare. Spre exemplu putem cere protecţie şi ajutor de la arhangheli cu următoarea formulă-rugăciune de uz general: „În numele Tatălui Ceresc, Michael, mergi înaintea mea şi deschide porţile. Gabriel, mergi în dreapta mea şi fii puterea braţului meu. Rafael, mergi în stânga mea şi du-mă pe cale sigură. Uriel, mergi în spatele meu şi abate loviturile vrăjmaşului. Amin” Protecţia celor patru arhangheli, în frunte cu Michael, este teribil de eficientă, iar forţele întunericului pot nu face nimic unui om cu inima curată care cere ajutorul lui Dumnezeu în acest fel.

Michael a fost întotdeauna prietenul oamenilor şi apărătorul lor. Din mitica grădină a Edenului şi până în zilele noastre, ajutorul său în lupta împotriva întunericului a fost una dintre cele mai puternice avantaje ale rasei umane.

Momentele în care Michael apare diferitor oameni pioşi de-a lungul istoriei sunt deosebit de multe. Îndeosebi cei instruiţi să ridice un lăcaş de cult, un templu, o biserică sau o mănăstire, sunt sfătuiţi astfel de căre Arhanghelul Michael, fie în vis, fie în extaz mistic, de unde şi mulţimea de mănăstiri, catedrale sau biserici dedicate lui. În credinţele moderne, Michael este mai presus decât un simplu arhanghel. Biserica Sfinţilor de pe Urmă (Moromonii) urmează o credinţă conform căreia Michael a avut o misiune pe Pământ şi a fost întrupat în primul părinte al omenirii, anume Adam, iar Adventiştii şi Martorii lui Iehova susţin că Iisus ar fi fost întruparea perfectă a acestui arhanghel. Nu departe sunt ideile oferite de către „Cartea Urantia” în care Michael, unul din cei şapte Fii Creatori ai Tatălui, este creatorul Universului nostru local, numit Nebadon. Ultima misiune a lui Michael din Nebadon dintr-un total de şapte a fost întruparea în corp fizic, sub forma celui cunoscut ca Iisus din Nazaret. Adevărat sau nu, „Cartea Urantia” este unul dintre cele mai uimitoare documente revelate, oferind în cele peste 2000 de pagini informaţii unice legate de structura universurilor şi de misiunea lui Michael.

Lăsând la o parte disputele privitoare la relaţia sa cu Iisus, Michael este una dintre cele mai importante figuri ale domeniului spiritual uman. Influenţa sa este atât de mare şi de covârşitoare încât rareori poate fi privit sau contemplat de un om obişnuit. De obicei apare sub forma unui tânăr viguros, însă cu trăsături androgine, al cărui corp nu se poate defini din pricina luminii în care este scăldat. Luminozitatea chipului său a determinat artiştii vizionari să îl reprezinte cu un chip alb imaculat, tânăr, fără barbă, cu sprâncene si plete blonde, însă frumuseţea sa şi trăsăturile sale pot fi cu greu asemuite vreunei tipologii umane. Ochii săi sunt blânzi şi puternici totodată, aducând alinare celor suferinzi şi semănând teroarea în rândul forţelor întunericului. Apare întru totul ca un rege războinic atunci când trebuie să lupte, însă pe timp de pace ia forma unui adevărat sacerdot angelic: el este Marele Preot al Atotputernicului, şi fiecare ritual religios sau magic a fost inspirat omului de către oficiul divin pe care Michael îl practică. Multe icoane îl prezintă pe Michael fără chip, iar asta se datorează mai multor posibile motive. Se spune că faţa sa este atât de luminoasă şi de teribilă în adevărata sa formă, încât nimeni nu o poate privi fără a se pune în primejdie. Deasemenea, Michael este ghidul sufletelor celor morţi, şi de multe ori apare ca Îngerul Morţii, alături de Gabriel şi Azrael. Tradiţia spune că numai cei trecuţi dincolo sau cei al căror sfârşit este aproape îi pot vedea chipul, aşa că faţa lui este lăsată nepictată în astfel de icoane. Rolul lui Michael este acela de Gardian al Omenirii, de părinte şi de protector, de profesor şi de ghid, iar spiritele înalte aflate în subordinea sa sunt trimise cu acelaşi scop oamenilor care au nevoie de ajutor.

Fiinţa sa adevărată este cu mult peste înţelegerea noastră, iar la voinţă îşi poate trimite un aspect sau mai multe pentru a ajuta, fără a-şi pierde unitatea. Michael poate lucra simultan pe mai multe planuri, şi poate lucra în acelaşi timp pe coordonate diferite. Cum nu este restricţionat nici de timp şi nici de spaţiu, aspectele sale superioare pot supraveghea şi direcţiona activitata umană în genere în timp ce aspectele sale inferioare pot interacţiona cu oamenii în mod direct. Aceste aspecte inferioare ale personalităţii-spirit numite Michael acţionează în deplină libertate prin mandat divin pentru a acorda ajutor acolo unde este nevoie şi unde este cerut, însă faptul că nu sunt întruparea deplină a arhanghelului Michael nu înseamnă că sunt mai puţin puternice. Omenirea nu poate înţelege nici măcar un sfert din manifestarea unui astfel de subdiviziuni ale lui Michael, ceea ce înseamnă că întreaga sa glorie manifestată ar cutremura de-a dreptul orice om. Îngerii, indiferent de rangul lor, nu au ca scop uimirea sau copleşirea omului, ci ajutorul său, de aceea aleg să manifeste aspecte mai mici sau mai limitate ale lor, pentru a putea fi cât mai pe înţelesul celor ce îi solicită. Astfel, o cultură îl cuoaşte pe Michael într-un fel, alta cultură în alt fel. Un clarvăzător poate spune că Michael apare ca un rege înveşmântat în purpură şi aur, în timp ce alt clarvăzător îl poate vedea ca un simplu tânăr îmbrăcat în alb, ţinând o cupă şi o spadă. Exemplele sunt nenumărate, deoarece Michael poate alege să arate un aspect sau un altul, în funcţie de puterea de înţelegere sau de dezvoltarea spirituală a celui care îi este dat să apară.

Michael nu are un singur chip şi o singură formă, nu are un singur oficiu sau o singură misiune, şi în mod ciudat, nu are un singur nume, chiar dacă îl folosim cel mai des pe acesta. La fel ca şi Metatron, Michael are pe întreg Pămânul o mulţime de titluri, de atribute şi de nume, însă toate se referă la una şi aceeaşi entitate. Nu contează cum îl numim, este suficient să ştim ce înseamnă. Precum am spus în prima parte, numele lui este o întrebare: „Cine este asemeni lui Dumnezeu?” Într-adevăr, toţi suntem, dar ca El, nimeni.

Ajutorul arhanghelului Michael poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Atotputernic şi Victorios, Elohim Tzabaoth, te chem Michael, arhanghel al minţii divine şi al creaţiei, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie, putere şi călăuzire , Aici şi Acum. Amin!”

click here to edit this text.

Gabriel este Arhanghelul Sferei Lunare, conform ierarhiei angelice. Acesta este unul dintre cei mai vechi arhangheli menţionaţi în Scripturi.
Este printre puţinii arhangheli menţionaţi cu numele în tradiţia creştină, alături de Michael şi Rafael, cunoscut ca mesagerul divin al Bunei Vestiri. Numele său provine din limba ebraică, unde înseamnă „Puternicul Domnului” sau „Puterea mea este Dumnezeu”. Poporul român şi în general, popoarele ortodoxe, îl cunosc sub numele de Gavriil. De obicei Gavril împarte hramul unei biserici cu Mihail, iar sărbătoarea dedicată lor la români este pe data de 8 Noiembrie. Islamul îl menţionează în Coran sub numele de Jibril sau Jibrail (pronunţat Gibriil sau Djibril) alături de Mikail (Michael), Israfil (Rafael) şi Izrail (Azrael).
Considerat în general solul lui Dumnezeu, se presupune că majoritatea apariţiile benefice ale „îngerului lui Dumnezeu”, caracterizate de mesaje pacifiste, ar vorbi despre Gabriel. Prima sa apariţie în Biblie este în Cartea lui Daniel unde este menţionat cu numele “Gavriil”, fiind chemat de către puterile cereşti să tâlcuiască vedenia lui Daniel. Gabriel este printre altele Arhanghelul profeţilor şi proorocilor, inspiratorul profeţiilor, viziunilor şi viselor, în special celor premonitorii. În Cartea lui Enoh, text apocrif păstrat de către Biserica Ortodoxă Etiopiană drept carte canonică a Vechiului Testament, Gabriel apare de mai multe ori. De obicei cei doi îngeri care îl ridică pe Patriarhul Enoh la ceruri sunt consideraţi prin tradiţie Mihael şi Gabriel. În Cartea lui Enoh, Gabriel este considerat unul dintre îngerii care stau înaintea Tronului Divin sau “unul dintre îngerii care veghează”: Uriel, Raphael, Raguel, Michael şi Sarakiel, “unul dintre îngerii sfinţi care comandă peste Paradis şi peste heruvimi, şi deasemenea peste cei puternici”. Datorită importanţei sale ca vestitor divin, Arhanghelul Gabriel a rămas în memoria mai multor religii şi culturi.
În vreme ce religia iudaica şi civilizaţia ebraică sunt guvernate de Arhanghelul Michael şi de influenţele solare, din punct de vedere cronologic Arhanghelul Gabriel a guvernat o altă religie orientală importantă şi anume Islamul. Arhanghelul Gabriel este cel care îi apare profetului Mohamed în timpul postului său ascetic şi îi arată o copie a Coranului Ceresc, îndemnându-l “Citeşte!” Astfel, Arhanghelul Gabriel este patronul religiei islamice şi prin extensie, al tuturor civilizaţiilor şi popoarelor care au adoptat-o ca religie oficială. Persanii, arabii, indienii, turcii şi o mare parte a Africii de Nord se afla sub protecţia sa spirituală.
Gabriel guverneaza Sfera Lunară şi toate lucrurile care ţin de Lună, semiluna devenind în scurt timp simbolul puterii islamice. Întreaga cultură şi mistică arabă se desfăşoară în jurul cifrei 9 şi al ciclurilor lunare. Calendarul musulman este bazat pe ciclul lunar, mai mult, cele 28 de litere ale alfabetului sacru arab au corespondenţe subtile cu cele 28 de case lunare (a se vedea seria curentă de articole pe această temă).
Gabriel este unul dintre arhanghelii care patronează cunoaşterea şi mai ales, revelaţia. Alături de Raziel, Gabriel este arhanghelul care oferă accesul la informaţia subtilă. Fiind cea mai joasă dintre sferele planetare, sfera magică a Lunii reprezintă oglinda divină în care toate realităţile spirituale se oglindesc şi de unde pot fi accesate de către om. Sfera Lunară şi Arhanghelul Gabriel guvernează ciclurile vieţii. De la cele 9 luni petrecute în pântecul mamei până la ciclurile vitale de regenerare ale ţesuturilor, tot ce înseamnă viaţă şi putere vitală, este atribuit lui Gabriel şi Lunii.
Din cele mai vechi timpuri, Luna şi zeităţile sale au fost legate de partea feminină, de fertilitate şi de ciclicitate. La fel cum Luna are un ciclu de creştere şi descreştere, viaţa omului este marcată de perioade ciclice ale generării şi degenerării, ale abundenţei şi lipsei, ale plinului şi ale golului. Nu există urcare care să nu presupună o coborâre şi deasemenea nu există o coborâre care să nu fie urmată de o altă urcare. De la cele mai scurte cicluri, precum de activitate în timpul zilei şi de odihnă în timpul noptii, până la cele mai lungi cicluri (ciclurile de vârstă, ciclurile psihice), entitatea directoare şi guvernatoare pentru specia umană este Gabriel.
Gabriel acţionează ca o balanţă, o pârghie de echilibru între funcţiile celorlalţi arhangheli. Potrivit numelui, Arhanghelul Zonei Lunare întrupează idealurile puterii şi forţei, dar în acelaşi timp, Gabriel are o parte feminină, maternă, plină de iubire, compasiune şi înţelegere. Ideea de putere poate fi înţeleasă cu atât mai bine din perspectiva mamei, energiile feminine care generează viaţa şi care o menţin indiferent de regnul în care se manifestă fiind printre cele mai puternice existente. Imaginaţi-vă procesul prin care ia naştere o plantă; cea mai mică şi mai firavă plantă, chiar, de exemplu ghiocelul. De la o sămânţă extrem de mică, aflată într-o stare de semi-hibernare în solul îngheţat, la un moment dat legea ciclurilor împreună cu umezeala, căldura şi întunericul în care se află sămânţa, dau curs energiilor vitale să se dezvolte. Cel mai slab fir embrionar începe să crească, încet dar sigur, căutând lumina Soarelui, propulsându-şi tulpina moale prin straturi de pământ, nisip şi zăpadă, ajungând în cele din urmă la suprafaţă. Pentru un observator extern poate părea extrem de banală încolţirea ghiocelului la sfârşitul iernii, dar dacă am fi să ne punem în locul seminţei, ne-am putea da seama de forţa inimaginabilă necesară generării vieţii. Forţa este cu adevărat impresionantă, şi o putem compara cu cea a unui nou-născut uman urcând un munte. Cele două jumătăţi care au compus la început sămânţa, vor fi primele nutriente ale noii plante care prin procesul de descompunere (moarte) vor da energia lor, viata lor, noii plante, indiferent că este ghiocel, grâu sau orice altceva.
Pretutindeni în natură se observă acelaşi ciclu al vieţii. Fie că este vorba de sacrificiul unei seminţe pentru vlăstarul pe care îl poartă sau sacrificiul părinţilor pentru copiii lor, ciclul etern al vieţii se oglindşte în toate.
Gabriel este arhanghelul speranţei, care deţine cheile puterii şi forţei divine, ajutând acolo unde este cazul pe cei slabi sau dimpotrivă, punând piedici celor puternici în a-şi continua acţiunile rău-voitoare. Din punct de vedere karmic, ultimul spirit guvernator prin judecata căruia trece sufletul odată venit la încarnare, este Gabriel. Conform acţiunilor din vieţile precedente şi lecţiilor învăţate în acestea, sau chiar în timpul intermediar dintre vieţi, sufletului îi este dată o cantitate mai mare sau mai mică de putere, o libertate mai mare sau mai mică de a acţiona şi drepturi după măsură. Astfel persoanele care şi-au exercitat liberul arbitru în mod abuziv, care şi-au impus puterea sau voinţa lor asupra celorlalţi, vor avea de îndurat la rândul lor abuzurile altora, fie ele mai grave sau mai uşore, iar cei care au dat dovadă de mila, compasiune, devoţiune, respect pentru semenii lor şi pentru celelalte creaturi, vor beneficia de libertăţi mai mari şi de putere mai mare. La fel se decide capacitatea individului de a lua legătura cu lumile spirituale. Cei care în trecut au avut capacităţi extrasenzoriale şi le-au cultivat cu multă înţelepciune le pot păstra şi în noile întrupări, născându-se clarvăzători sau mediumi. Cei care au avut astfel de capacităţi şi le-au folosit abuziv vor avea aceeaşi pasiune, determinare şi hotărâre în a le redobândi, însă cu foarte multă muncă şi cu foarte multe piedici, tocmai pentru a învaţa lecţiile necesare, adevărata valoare şi utilizare a puterii.
Putem să îl chemăm pe Gabriel în ajutor când avem nevoie de întărire şi forţă, pentru a fi protejaţi de orice rău şi mai ales, pentru a fi inspiraţi. Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Atot-puternic şi De-viaţă-dătător, Şaday El-Hai, te chem Gabriel, arhanghel al puterii divine şi al naşterii, pentru a mă cufunda în izvorul vieţii eterne al Creatorului, Aici şi Acum. Amin!”

Rafael este, conform unui anumit sistem de analogii, arhanghelul care guvernează zona imediat următoare lui Samael, şi anume cea solară. Rafael este arhanghelul Soarelui, luminii şi vindecării. Chiar numele lui, tradus din limba ebraică, înseamnă „Dumnezeu vindecă” sau „Vindecarea este de la Dumnezeu.” Rafael este singurul arhanghel, înafară de Michael şi Gabriel, cunoscut şi acceptat de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, numele lui găsindu-se în „Cartea lui Tobit”. În textul românesc numele lui apare sub forma ortodoxă Rafail (precum Michael şi Gabriel sunt numiţi de români Mihail şi Gavriil) şi este prezentat ca un mare înger, care are puterea de a vindeca şi de a lega demonii bolii, în special pe Asmodeus. În „Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail” se menţionează de mai multe ori: „Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!” În privinţa identităţii lui în această carte canonică ortodoxă nu există semne de îndoială, chiar el se dezvăluie la un moment dat lui Tobie, şi spune „Eu sunt Rafail, unul dintre cei şapte sfinţi îngeri care duc rugăciunile celor sfinţi şi intră în faţa slavei Celui Sfânt.” Astfel, şi în cele mai vechi texte Rafael este numărat printre cei şapte arhangheli care stau în faţa tronului lui Dumnezeu, descris în „Apocalipsa” lui Ioan, numiţi şi Îngerii Prezenţei.

Rafael este menţionat şi într-un text necanonic, dar deosebit de important pentru începuturile creştinismului, anume „Cartea lui Enoch”. Spre exemplu, în capitolul 40, lui Enoh i se arată patru îngeri magnifici. Cel de-al doilea, al cărui cântec „Îl binecuvântează pe Cel Ales şi pe aleşii care se încredinţează numai Duhului” este bineînţeles Rafael, care se ocupă de toate rănile şi bolile fiinţelor umane. Capitolul 10, Rafael primeşte poruncă de la Dumnezeu pentru a-l duce pe demonul Azazel în deşert şi a-l exila acolo ca pedeapsă pentru răzvrătire. Vedem că Rafael nu este numai un vindecător, ci şi un duşman de temut al forţelor demonice, împotriva cărora numele său poate fi chemat în rugăciune cu mult succes. În cele mai vechi texte magice şi pe multe amulete bizantine, Rafael este cel care învinge forţele răului asemeni lui Michael, doar că acesta din urmă este reprezentat de cele mai multe ori călare, precum Sfântul Gheorghe, în timp ce Rafael este văzut numai în picioare, de multe ori cu o ramură în mână ca simbol al vindecării. Sub numele de Arlaph, Rafael era chemat de căre femeile care năşteau, în ajutor, împotriva forţelor întunericului care ar fi putut să le rănească nou-născuţii.

Rafael este guvernatorul angelic al sferei planetare de influenţă asociate Soarelui. Acesta are o bună legătură şi o comunicare fructuoasă cu Logosul Solar, făcând parte din latura angelică a Ierarhiei Luminii. Dat fiind faptul că zona solară are în subordine zonele de influenţă ale celorlalte planete, Rafael acţionează ca un guvernator-diplomat. Funcţia lui este destul de greu de definit şi de delimitat în termeni umani, într-o anumită măsură guvernează activitatatea celorlalţi arhangheli planetari, însă nu este deasupra acestora, ci egalul lor, având competenţă de acţiune în toate sferele. Energia lui este una deosebit de puternică, dar blândă, şi acţionează cel mai mult în beneficiul tuturor fiinţelor, inclusiv oamenilor, prin intermediul energiei de vindecare. Deşi nu ar da de bănuit, Rafael este arhanghelul care sintetizează acţiunile tuturor sferelor, pentru a putea lucra în acord cu ele. Directivele divine vin prin arhanghelii sferelor superioare, precum Metatron si Raziel, apoi trec prin fitrele karmei şi judecăţii, ale căror funcţii sunt îndeplinite de Tsafkiel şi Zadkiel, apoi sunt imprimate efectele sferei marţiene, în guvernarea lui Samael, iar acum ajung în domeniul lui Rafael. Dacă domeniul Karmei colective ţinea de arhanghelii Tsafkiel şi Zadkiel, karma personală ţine de Samael şi Rafael. Samael se ocupă mai mult cu aplicarea consecinţelor negative sau coercitive (ceea ce oamenii numesc pedepse), în timp ce Rafael joaca rolul salvatorului si vindecătorului. Acolo unde karma unui individ a fost platita, inclusiv prin pedeapsa si suferinta, Rafael poate fichemat in ajutor pentru ca reabilitarea si vindecarea sa poata incepe. Energiile vindecarii, guvernate cu o deosebita generoyitate si blandete ede catre Rafael, intra in actiune in mod automat in momentul depasirii unui anuit prag in activitatea individului. Altfel spus, atunci cand omul sufera, iar suferinta arde karma care trebuie eliminata, au loc procesele pe care Samael le guverneaya si in slujba caruia sunt, dupa legea divina. In momentul in care karma a ajuns la un nivel minim sau macar tolerabil, sau in care individul invata si incearca sa si repare erorile, suferinta este precedata de vindecare iar energiile vindecarii sunt in mod automat chemate in ajutor. Acest lucru se intampla de multe ori inconstient si fara inentia omului, insa in general intentia ajuta foarte mult si accelereaya. Prin intermediul intentiei, omul stie ca a gresit si cere mila, iubirea si vindecarea Tatalui, iar acest lucru declanseaya procesele de vindecare si de reabilitare pe care Rafael are puterea sa le declanseye. Acesta este intelesul expresiei ca Rafael „duce rugăciunile” lui Dumneyeu sau „indeplineste ruguciunile”oamenilor. In momentul in care omul a suferit si este constient ca a ispasit o anumita karma, accesand intentia prin intermediul rugaciunii sau cererii el se ajuta pe sine insusi in procesul de vindecare si ajuta demeniul angelic al lui Rafael in a-si indeplini misiunea. Tsafkiel judecă şi cerne, Zadkiel împarte milă şi compasiune, Samael constrange, pedepseste, sau ofera curaj si tarie, iar Rafael vindecă. Aceasta este, pe scurt, logica ierarhiei angelice din punct de vedere al activitatii pe care o intreprind aceste minunate fiinte de rang superior.

Din punct de vedere esoteric, Rafael şi îngerii aflaţi în serviciul său sunt consideraţi medici, terapeuţi şi vindecători celeşti. El este patronul medicinei şi tuturor disciplinelor care se ocupă cu îngrijirea, reabilitarea şi vindecarea tuturor fiinţelor vii, de la oameni şi fiinţe celeste, până la animale, plante şi cristale. El este nu numai inspiratorul descoperirilor şi inovaţiilor medicale, dar şi cel care conferă harul divin de vindecător acolo unde un individ merită sau trebuie să îl manifeste. Rafael este geniul care se află în spatele tuturor sistemelor de vindecare. În Atlantida, în Egipt, în Babilon, acolo unde existau şcoli iniţiatice care dezvoltau principiile Căii Luminii, energia lui Rafael era prezentă. Esenienii din Damasc, therapeuţii din Egipt, druizii din Britania, ktistaii geto-dacilor şi toate elitele preoţeşti din vechime, salutau Soarele dimineaţa şi îşi cultivau puterea iubirii, urmând ca apoi să-şi folosească harul pentru a vindeca suferinzii. În societatea de astăzi, energiile vindecătoare ale lui Rafael se manifestă inclusiv in bioterapie, in Reiki şi în toate ramurile sale (Usui, Karuna, Shamballa, etc), însă nu numai atât. Cei care vor cu adevărat să acceseze energiile vindecătoare solare nu trebuie să facă aceste iniţieri sau cursuri costisitoare, ci le pot obţine prin muncă proprie. Sistemele de vindecare de tipul Reiki sunt doar un pas în căutarea fiecăruia şi vi doar să ajute acolo unde este nevoie de o metodă de lucru. Ajutorul acestui minunat arhanghel poate fi chemat prin următoarea formulă-rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Preasfânt, Eloha, te chem, radiant şi mângâietor arhanghel Rafael, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie, vindecare şi iubire, Aici şi Acum. Amin!”

Haniel este următorul arhanghel dintre cei Şapte Îngeri ai Prezenţei, în ordine după Rafael. El guvernează sfera planetară asociată cu Venus, iar numele său în limba ebraică înseamnă „Bucuria lui Dumnezeu”. Dacă Michael, Gabriel şi Rafael au mai fost menţionaţi în cărţile sfinte, Haniel este unul dintre acei îngeri ale căror nume au fost excluse din textele canonice din teama de a nu fi veneraţi.
Numele lui s-a păstrat însă, în literatura veche ebraică, pe amulete şi în textele magice, sub formele Haniel, Hanael, Aniel, Anael sau Anauel. Acesta este îngerul care are în subordine ierarhia angelică venusiană, şi care răspunde de domeniul erotic al vieţii terestre. Haniel este maestrul angelic al iubirii, polarităţii, genului, emoţiilor şi sentimentelor, dar şi supravegetor al relaţiilor şi raporturilor sociale. Haniel este cel care conlucrează cu fiecare suflet în parte în funcţie de karma acestuia pentru a stabili raporturile sociale şi emoţionale prin care va învăţa odată ajuns pe Pământ. Sub auspiciile lui Haniel, sufletele fac promisiuni, contracte şi înţelegeri înainte de întrupare, care vor rămâne active la nivel subtil până în momentul oportun manifestării. Fiind un maestru al polarităţii, el gestionează atât iubirea, cât şi ura, atât prietenia, cât şi duşmănia, atât simpatia, cât şi antipatia. Toată gama emoţională de care un individ este capabil stă sub semnul guvernării acestui magnific arhanghel. Atunci când un spirit decide să se întrupeze, este de acord să aprofundeze realitatea din punct de vedere tridimensional. Acest lucru înseamnă automat imersarea în dualitate: va fi nevoit să cunoscă binele şi răul, plăcerea şi durerea, suferinţa şi bucuria, în egală măsură.

Odată stabilit traseul major evolutiv al vieţii individului, sufletele care au deja legături sau datorii mai vechi unele faţă de celelalte decid să conlucreze şi în alte existenţe pentru a învăţa acele lecţii necesare evoluţiei lor sau arderii karmei. Acolo unde este nevoie, intervin suflete noi, necunoscute până atunci, care sunt de acord să joace un anumit rol în viaţa lor. De multe ori, avem impresia că vorbim cu un om complert nou, deşi cunoaştem acea persoană de mulţi ani, iar alteori, avem impresia că persoana pe care abia am cunoscut-o ne cunoşte de zeci de ani, şi viceversa. Acestea sunt semnele sufletelor care se recunosc între ele, care au conlucrat în alte vieţi şi cu care am fost de acord să conlucrăm şi acum. De multe ori nu putem înţelege de ce unii oameni ne urăsc, ne resping, nu ne suportă, sau din contră, de ce caută prezenţa noastră şi de ce se bucură să ne vadă. Acestea sunt pur şi simplu efectele faptelor noastre faţă de ei din alte vieţi, suma vibraţiilor emise care acum ne pun faţă în faţă cu rezultatul lor.

Haniel este cel care are grija de stabilirea contactelor între suflete, de respectarea promisiunilor, de judecarea situaţiilor conflictuale şi de dizolvarea lor. În mitologia greacă era numit Eros, în cea romană Cupidon iar alte popoare l-au personificat fiecare după nevoile lor. Deşi nu era neapărat un îngeraş bucălat cu un arc caraghios, ca în reprezentările moderne, anticii credeau că acest geniu ţintea cu săgeţi înmuiate în miere pe cei care trebuiau să se îndrăgostească şi cu săgeţi înmuiate în venin pe cei care trebuiau să se certe. Departe de a fi un semizeu jucăuş şi naiv, Haniel într-adevăr gestionează relaţiile dintre oameni şi are grija de echilibrările karmice necesare evoluţiei, adică decide când să se întâlnescă îndrăgostiţii şi când să se certe inamicii, însă urmând legile Divine şi logica celestă. Aceste lucruri nu răpesc nicidecum frumuseţea iubirii şi poveştilor romantice, nu sunt toate scrise dinainte, noi fiind sclavii legilor preexistente. Omul are liber arbitru şi poate decide dacă vrea sau nu să dea curs unui eveniment prestabilit, sau dimpotrivă, dacă vrea să forţeze mâna sorţii şi să caute o anumită relaţie. Când vine vorba de iubire, multe se iartă...

În funcţie de puritatea iubirii, faptele comise pot fi mai mult sau mai puţin condamnabile, iar ispăşirea greşelilor se face tot în existenţele viitoare. Haniel este un adevărat maestru când vine vorba de Gen şi de Polaritate. Tot sub guvernarea lui înţeleaptă se află şi domeniul director al genurilor, altfel spus, el este cel care gestionează trecerea succesivă a sufletelor prin aspecte feminine şi masculine. El are în grijă lecţiile pe care un spirit trebuie să le înveţe fiind într-un corp feminin sau într-un corp masculin. Un spirit poate învăţa aceste lecţii atât prin încarnare directă într-un corp masculin, cât şi prin contrast. Bogăţia informaţiilor legate de Hanie poate depăşi cu siguranţă sute de pagini, mai ales dacă amintim că el este deasemea guvernatorul angelic al sexualităţii, al propagării speciilor şi a interacţiunilor de orice fel bazate pe polaritate. Haniel este maestrul angelic cel mai competent în explorarea sexualităţii pe toate nivelurile.

De la trăirile erotice mai inocente ale adolescenţilor îndrăgostiţi până la manifestarea deplină pe linie sexuală a unui cuplu matur, de la pulsiunile sexuale aparent haotice până la arta orientală a iubirii sacre, Haniel supraveghează, guvernează, oferă informaţii şi ajutor acolo unde este nevoie. Tot ce ţine de cele două energii fundamentale, Yin şi Yang, masculin şi feminin, negativ şi pozitiv, electric şi magnetic, indiferent care ar fi manifestarea lor, Haniel şi suita sa angelică supraveghează şi coordonează procesele transformărilor, unirilor, separărilor şi sublimărilor prin care aceste energii trec. Cei cu înclinaţii spirituale pot cunoaşte fiind ghidaţi de acest magnific arhanghel felul în care se poate înţelege şi exprima dragostea în cuplu cel mai bine, sau felul în care energiile sexuale pot fi cultivate şi folosite cu deplină înţelepciune în vederea trezirii şi ridicării spirituale. Haniel este la urma urmei, arhanghelul iubirii, în toate formele sale.

Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Atot-puternic şi Atot-iubitor, Yod-He-Vau-He Tzabaoth, te chem Haniel, arhanghel al iubirii divine, pentru a mă cufunda în marea iubirii eterne a Creatorului, Aici şi Acum. Amin!”

Din pricina mai multor autori care au luat de bun divagaţiile unor autori şi mai ingoranţi decât ei, Samael a ajuns să fie una dintre cele mai neînţelese entităţi angelice.
La început, Samael era considerat unul dintre cei şapte îngeri din faţa tronului lui Dumnezeu, unul din cei şapte arhangheli planetari. Cu timpul a fost denaturat şi a ajuns să fie numit demon, vom vedea din ce pricină. Atunci când vedem numele său asociat cu simboluri întunecate, cu satanismul sau luciferianismul, cu magia neagră sau cu alte lucruri “negre” (de la nume de formaţii black metal până la jocuri video sau tatuaje), ne vom da seama că nu acolo este esenţa lui Samael, iar cei care se folosesc de ea în mod abuziv şi neînţelegând-o, o fac pe propria răspundere. Samael este arhanghelul care guvernează sfera planetară asociată cu Marte, iar natura războinică şi plină de foc a acestei sfere a fost un prim pas către transformarea treptată a lui Samael în credinţa populară.
A fost numit şi Shamael, Kamael, Khamael, Chamuel, Shamuel, Samuel sau Samiel. Un celebru occultist asupra cărui învăţături gnostice nu ne vom opri şi-a luat chiar acest nume ca pseudonim. Dacă a făcut bine sau nu, este treaba dumnealui. Numele său, Samael, în limba ebraică, înseamnă “Pedeapsa lui Dumnezeu” şi reprezintă natura războinică şi riguroasă a creaţiei divine. Ocultistul Eliphas Levi îl aminteşte ca “Rege al vulcanilor”, alături de Michael, iar în Conjuraţia celor Şapte, Samael este în mod clar arhanghelul sferei lui Marte, care îl alugă pe diavol. În lucrările lui Papus, Samael apare ca “inteligenţă a planetei Marte, care primeste influenţele lui Dumnezeu prin intermediul lui Zadkiel” şi le transmite la rândul său. Aşadar, nici vorbă de a fi o fiinţă demonică, ci doar una care a suferit din pricina ignoranţei multora. În mod interesant, confundarea lui Samael cu un demon vine din istorie.
În vremurile de demult, fiecare înger era considerat ca fiind patronul unui neam, unui popor. Fiecare neam venea la putere atunci când stelele erau potrivite, iar când vremea unui neam trecea, acesta îşi pierdea din putere şi din influenţă. Împreună cu timpul astrologic mai exista şi timpul angelic. Fiecare înger guverna o zi, o săptămână, o lună, un an, un ciclu, şi aşa mai departe. Este şi normal ca puterea unui anumit neam să fie legată de puterea unui anumit înger. Poporul israelit era sub dominaţia lui Michael, popoarele musulmane sub influenţa lui Gabriel, şi tot aşa, până se ajungea la toate cele 70 sau 72 de neamuri ale Pământului. Un punct decisiv pentru poporul israelit a fost şi dominaţia romană.
Acum două mii de ani Iudeea se afla sub puterea Romei, iar Roma era un imperiu militar care cucerea şi supunea încontinuu. Îngerul care guverna puterea Imperiului Roman şi a latinilor era arhanghelul Samael. Prinţul războiului şi pedepsei era cel care stăpânea Imperiul Roman, iar acest lucru este uşor de văzut dacă privim puţin cultul lor pentru război, pentru zeul Marte, pentru cucerire şi pentru lucrurile militare în general. Odată ce puterea unui anumit popor creştea, însemna că a venit la împlinire perioada în care îngerul său acţiona. Nu mult a trebuit oamenilor să îl asocieze pe Samael, prinţul sferei lui Marte şi Arhanghelul Războiului, cu Imperiul Roman şi atrocităţile comise de acesta. Dacă popoarele se războiesc pe Pământ, omul vede şi îngerii popoarelor războindu-se între ei în ceruri. Chiar dacă acest lucru nu este adevărat, mintea omului este extrem de fertile şi poate vedea lupte sfinte peste tot, fiecare cu credinţa lui. În acest fel, Samael a ajuns să fie asociat puterii romane cotropitoare şi a decăzut din ochii magicienilor, devenind demon. Acest lucru s-a întâmplat, fireşte, numai cu cei stăpâniţi de superstiţie şi ignoranţă, pentru că încă există surse care îl atestă pe Samael ca fiind înger. Unii, din frica de a nu fi asociaţi cu numele acesta, au preferat să îl altereze în mod voit în Camael, deoarece în grafia greacă C-ul se pronunţă S.
Alţii au preferat să îl numească Samiel sau Samuel, din aceeaşi frică de a nu fi acuzaţi că scriu despre demoni. Adevărul este că Samael a fost în cele mai vechi timpuri în tradiţia magică un înger benefic, şi nu orice fel de înger, ci un arhanghel demn de prezenţa Tronului Divin. Rolul său este un fel de invers al rolului jucat de Zadkiel. Acesta din urmă este întruchiparea blândeţii şi belşugului, în timp ce Samael deţine un oficiu mult mai neplăcut. Acesta se ocupă de karma oamenilor din punct de vedere al conflictului şi situaţiilor negative. Războaiele, suferinţele, pedepsele, greutăţile, necazurile şi toate lucrurile neplăcute sau constrictive sunt guvernate de acest arhanghel. Dacă Zadkiel oferă recompensele pe care omul le merită, Samael dă pedepsele. Deoarece omul poate fi recompensat pentru faptele sale bune, dar şi pedepsit pentru faptele sale care produc dezechilibru, există doi arhangheli care fac acest lucru, însă toate cu multă judecată şi dreptate.
Chiar dacă Samael este stăpânul pedepselor, asta nu înseamnă că el este lipsit de iubire sau de milă. Din contră, Samael este o entitate care manifestă o iubire foarte mare pentru oameni, şi tocmai această iubire îl face să fie drept şi să îndeplinească în mod corect judecăţile divine. Pentru un om care a greşit împotriva unui alt om, Samael este bineînţeles, rău, pentru că îl pedepseşte. Dar pentru cel rănit, Samael este salvator şi judecător drept, care îi răscumpără suferinţa şi îl face pe cel care răneşte să plătească. Vedem astfel că funcţia sa este una complicată, şi tocmai din pricina subiectivităţii oamenilor Samael poate părea înger sau demon. Dacă există iertare şi căinţă în faptele unui om, Samael poate îndulci sau ameliora pedeapsa pe care acel om şi-o atrage, iar dacă nu există, acesta lasă plata karmică să se desfăşoare conform planului divin.
Un om violent va deveni victima violenţei, un om abuziv va devi la rândul său victima abuzurilor, şi aşa mai departe. Cu cât acţiunea unui om provoacă mai multă durere, cu atât pedeapsa divină implică mai multă durere ce trebuie suportată. Samael este cel la care trebuie să apelăm pentru a înţelege de ce suferim. Samael ne poate ajuta să înţelegem care este adevărul şi cauza suferinţei, războiului, luptelor, crimelor şi neînţelegerilor, de la cea mai mică suferinţă până la Holocaust, de la cea mai neînsemnată încăierare de grădiniţă până la Războaiele Mondiale. Cu ajutorul iubirii şi luminii lui putem înţelege de ce anume am suferit sau am fost răniţi la viaţa noastră, de ce am îndurat pedepse şi aşa-zise nedreptăţi, si de ce toate acestea au fost, de fapt, drepte şi juste, aflate cu bună înţelegere în planul vieţii noastre. El este, deasemenea, cel care ne protejează de aceste conflicte, dacă noi dovedim prin faptele noastre că merităm, şi că ne-am eliminate deja karma prin fapte merituoase şi pline de iubire.
Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Preaputernic, Elohim Ghibor, te chem, prea-drept şi prea-cinstit arhanghel Samael, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de curaj, dreptate şi protecţie, Aici şi Acum. Amin!”

Îmbrăcat, după cum spune tradiţia kabbalistică, în purpură de mare preţ, cu străluciri albastre ca cerul senin din zilele de primăvară, arhanghelul Zadkiel are imaginea unui rege înţelept şi puternic, cu ochi albaştri pătrunzători în care lucesc scântei violete, barbă albă imaculată şi plete la fel de albe. Poartă o coroană imperială împodobită cu cele mai clare safire şi acvamarine, de o neasemuită frumuseţe şi măiestrie, alături de un sceptru la fel de scump, străluctor ca fulgerul.

Denumit şi Sacchiel, Satquiel, Sadkiel, Zedekiel sau Zadquiel, numele său în limba ebraică înseamnă “Dreptatea lui Dumnezeu”, însă nu dreptate în sens de justiţie, ci în sensul respectării legilor şi normelor divine. Tsedek, “dreptate”, este şi numele planetei Jupiter, pe care acesta o guvernează. După tradiţie, spiritele jupiteriene şi îngerii care sunt guvernaţi de Zadkiel sunt îngerii dreptăţii, nobleţei, onoarei, dar şi ai veseliei, umorului şi bunăvoinţei. Acesta corespunde în kabbală valorii Milei şi compasiunii, iar legendele rabinice spun că Zadkiel este acel înger al Domnului trimis lui Avraam pentru a opri sacrificiul fiului său, Isaac, în povestirea biblică din Cartea Genezei. Personalitatea celestă numită Zadkiel este una deosebit de complexă. Literatura modernă îl arată ca un înger al vindecării şi al transmutării, însă el este mult mai mult decât atât.

Zadkiel dispune de o imensă înţelepciune şi este modelul arhetipal al regelui-preot înţelept care judecă pe cei supuşi autorităţii sale cu cea mai mare corectitudine, fie ei bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi. Asemenea lui Solomon sau lui Melchizedek, Zadkiel are o imagine impunătoare, de rege puternic şi înţelept, a cărui judecată este una divină. Pe când judecăţile regilor oamenilor pot fi viciate de propria personalitate, judecata lui Zadkiel este întotdeauna dreaptă, nefiind de fapt judecata unui arhanghel, ci însăşi Legea Divină întrupată într-o fiinţă de rang angelic superior.

Acesta preia îndatoririle karmice care vin de la Raziel şi Tzafkiel şi judecă în acord cu principiile cele mai drepte şi mai corecte, stabilind măsura în care spiritul trimis la întrupare se poate bucura de anumite libertăţi sau măsura în care va fi pedepsit luându-i-se anumite privilegii. Aici sufletul judecat, odată pus în faţa faptelor sale de către îngerii înainte menţionaţi, îşi acceptă lecţiile pe care trebuie să le înveţe şi depune jurămintele cu care se leagă de anumite persoane faţă de care are de îndreptat ceva sau care au faţă de el datorii karmice.

Zadkiel cunoaşte măsura bucuriei şi tristeţii fiecărui om, cunoaşte când anume să pedepsească şi când să răsplătească şi mai ales când să ierte. Cei care apelează la mila divină nu fac decât un apel la imensa milă şi înţelepciune întrupată în el, în aşa fel încât Zadkiel este cel care decide, spre exemplu, îndeplinirea unei rugăciuni sau amânarea alteia. Dacă omul care emite o rugăciune o face din suflet şi cu inima curată, având destulă libertate de sus pentru a se bucura de îndeplinirea cererii sale, acesta este ajutat în cel mai prompt mod de către îngerii aflaţi sub comanda lui Zadkiel.

Cazurile incredibile de câştiguri pe care unii oameni le reportează sunt rodul muncii tăcute a îngerilor abundenţei. Cei care se roagă pentru bunăstare, belşug, bucurie şi chiar şi câştiguri materiale, de fapt fac cereri către curtea de judecată prezidată de Zadkiel, iar cele mai curate suflete primesc întotdeauna ajutorul cerut. În spatele fiecărui câştig sau întorsătură norocoasă în viaţa unui om se află de fapt judecata divină întrupată în acest arhanghel.

De la banul găsit pe stradă cu care omul înfometat îşi poate cumpăra o pâine şi până la împrumutul de care depinde o afacere sau o casă, toate sunt sub ochiul său atent şi drept. Toate situaţiile favorabile şi defavorabile, toate bucuriile şi necazurile, toate pierderile şi câştigurile sunt în domeniul său şi nimic nu trece fără acordul său. Cu toate că Zadkiel poate fi perceput ca un arhanghel cu aer maiestuos şi demn, dar blând şi cu un deosebit simt al umorului, acesta are şi un aspect feminin foarte pronunţat.

Câteodată acceptă să se manifeste pur şi simplu sub forma sa feminină, iar în decursul istoriei au existat câţiva avatari feminin care au întrupat energia nucleului său spiritual. Cel mai cunoscut este Kwan Yin, maestră asiatică ce a ajuns să fie privită ca o zeiţă a compasiunii. Prin intermediul energiilor feminine, Zadkiel întrupează mila, compasiunea, grija şi dăruirea. Abundenţa şi ocrotirea pe care fiecare părinte se simte dator să le asigure copilului său sunt inspirate direct de natura acestui arhanghel, după cum planeta Jupiter este gardianul şi păstrătorul siguranţei în întreg sistemul solar.

La fel cum câmpul gravitaţional magnific al lui Jupiter a deviat întotdeauna meteoriţii, cometele şi asteroizii care ameninţau cu distrugerea planetele mai mici, la fel şi Zadkiel oferă protecţie şi siguranţă celor care îi solicită ajutorul din suflet lui Dumnezeu. Natura lui este asemănătoare atât zeilor din mitologiile celor vechi, care judecau drept şi domneau peste ceilalţi zei, precum Zeus, Jupiter, Indra sau Anu, cât şi zeiţelor care îi acompaniau pe aceştia ca întrupări ale milei şi înţelepciunii, precum Athena, Minerva sau Maat. Deşi nu este în mod direct aspectul superior al acestora, Zadkiel este legat fără doar şi poate de ei prin natura serviciului pe care îl oficiază şi cu care a fost investit de către Dumnezeu.

Putem să chemăm în ajutor acest arhanghel deosebit de puternic şi de blând când simţim că ne trebuie ceva, că suntem în neajuns, sau când dorim să beneficiem de mila şi compasiunea divină, prin următoarea invocaţie-rugaciune:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt EL, te chem, prea-drept şi prea-milostiv arhanghel Zadkiel, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de judecata dreaptă şi ajutorul tau, Aici şi Acum. Amin!”

Numele acestui arhanghel înseamnă, în limba ebraică, “Vederea lui Dumnezeu” . Mai apare în diferite surse ca Ţafchiel, Tzafqiel, Tzaphkiel, Zaphkiel, dar şi cu literele inversate, Kaphtsiel, Kafsiel, sau Cassiel.
Toate acestea sunt variante ale numelui său, şi nu îngeri separaţi. El este primul din îngerii asociaţi sferelor planetare clasice, fiind stăpân peste sfera lui Saturn. Tsafkiel este arhanghelul înţelegerii, cunoaşterii şi informaţiei, dar şi arhanghelul „Mâniei împotriva Răului” . Textele magice vorbesc despre acest arhanghel ca unul extrem de impunător. Unii l-au văzut în viziuni înfăţişat ca un bătrân înţelept, puternic şi sobru, cu o privire căruia niciun om nu poate rezista. Alţii l-au descris ca pe un rege-preot puternic, cu capul acoperit cu o glugă sau o coroană egipteană. Deasemenea veşmântul lui este de culoare neagră, cu reflexe indigo, având un chip plin de solemnitate şi seriozitate. Câteodată, din pricina dimensiunilor sale gigantice, omul nu poate vedea decât o parte a corpului său, cum ar fi ochii, capul, sau mâna cu toiagul său.

Fiind regentul angelic al sferei lui Saturn, Tsaphkiel este cel care inspiră oamenilor nu numai momentele de calm şi meditaţie sacră, ci şi căutarea cunoaşterii. El este păstrătorul şi Gardianul Arhivelor Akaşice şi Supraveghetor al Karmei în lumea angelică. Din pricina acestui fapt, putem spune că fiecare suflet care vine la întrupare trece prin faţa lui înainte de a se naşte şi după ce moare. Figura lui sobră a inspirat zeităţile precreştine care judecau morţii, împărţindu-i în drepţi şi osândiţi.

Tsafkiel este patronul tuturor sfârşiturilor, iar din această cauză mulţi au fost tentaţi să îl catalogheze drept îngerul morţii, ceea ce este foarte departe de adevăr. Tsafkiel este cel mai detasat dintre toţi arhanghelii, el este cel care judecă în mod corect şi cel care supraveghează modul în care sufletele îşi ispăşesc karma acumulată. Nefiind nici peste măsură de dur, dar nici foarte milostiv, Tsafkiel pune fiecare suflet în faţa arhivei propriei vieţi, analizând repercursiunile pe care faptele acestora le-au avut.

Odată ce îi sunt aduse la cunoştinţă aceste lucruri, sufletul este ajutat să înţeleagă de ce a trebuit să sufere sau să se bucure în timpul vieţii, în acord cu karma trecută, şi ce va trebui să facă pentru a anula karma prezentă. În funcţie de gravitatea faptelor sau de înaltele valori spirituale de care a dat dovadă, sufletul poate fi constrâns să accepte anumite suferinţe, sau din contră, îşi poate alege singur felul în care să elimine karma acumulată. Tsafkiel este deasemenea însărcinat cu Timpul.

Tot ce ţine de timp pe Terra este guvernat de el, de la calendarele sacre ale egiptenilor şi mayaşilor, la ceasurile atomice de mare precizie şi cele mai râvnite piese rare ale colecţionarilor de antichităţi. Acolo unde au apărut calendare sau metode de studiere a cerului pentru a măsura timpul, acolo găsim influenţa lui Tsafkiel, acolo unde există reforme în observarea, măsurarea şi notarea trecerii timpului, inspiraţia oamenilor implicaţi în acel proces de la el vine. El este cel care are în grijă arhivele genetice ale sufletelor, ajustând parametrii temporali pentru fiecare suflet.

Dacă un suflet trebuie să cunoască iluminarea, spre exemplu, în timpul vieţii terestre, Tsafkiel este el care ştie când anume aceasta va avea loc. Dacă o întreagă familie va fi marcată de un incident puternic, dacă o ţară sau o naţiune va cunoaşte o lovitură sau un eveniment deosebit, chiar şi dacă întreaga omenire va fi afectată de un anumit factor, Tsafkiel este cel care cunoaşte până şi ultimele detalii. Fără acceptul lui şi fără ştirea lui nimic nu se întâmplă, el este cel care îşi dă acceptul în ceea ce priveşte procesul karmic de învăţare. Este patronul istoriei şi arhivelor, cronicilor, înregistrărilor, adevărului şi preciziei.

Când vine vorba de informaţie sau cărţi, domeniul său nu este nicidecum fantezia, basmul, poezia sau beletristica. El este un exponent al Adevărului, mergând în zelul său până la studiu şi extremă precizie. Ştiinţele exacte sunt domeniul său, şi potrivit activităţii sale de gardian al timpului, acesta are grijă ca nicio invenţie să nu apară înaintea vremii sale, nicio idee să nu apară decât atunci când trebuie şi niciun eveniment să nu aibă un efect nedeterminat.

Lumea lui Tsafkiel este una a preciziei, a matematicii, a analizei minuţioase şi a cercetării atente. Este cel care patronează pe cei care se retrag din lume din diverse motive, singuraticii, pustnicii, asceţii, dar şi pe oamenii de ştiinţă. Putem chema ajutorul acestui minunat arhanghel atunci când ne simţim nedreptăţiţi, sau când avem nevoie de retragere, de linişte, pentru a putea pătrunde în noi înşine spre a ne găsi pacea, chiar şi atunci când avem nevoie de o mai mare capacitate de înţelegere şi de învăţare.

O putem face în linişte şi în singurătate, cu ajutorul următoarei invocaţii sacre:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt Tetragrammaton Elohim, te chem, preaînţelept şi preaputernic arhanghel Tsafkiel, pentru a mă ajuta să cunosc şi să pătrund ceea ce este în sufletul meu şi în sufletul lumii, Aici şi Acum. Amin!”

Cunoscut mai mult celor care se ocupă cu esoterismul şi cu ocultismul, arhanghelul Raziel este legat de mistere. Chiar şi numele său înseamnă “Misterul lui Dumnezeu”. Este unul dintre arhanghelii asociaţi sferelor planetare îndepărtate, stăpân al zonei guvernate de Neptun. În tradiţia ebraică, acesta este un înger apropiat tronului divin, având datoria de a nota tot ceea ce se petrece în Ceruri, un fel de scrib divin. Potrivit legendei, el este autorul celebrei lucrări „Cartea lui Raziel Îngerul”. Aceasta ar fi fost o carte atât de puternică şi de secretă încât a trecut prin mâinile tuturor patriarhilor. Legenda spune că din iubire şi compasiune pentru neamul omenesc, Raziel a adunat întreaga cunoaştere a Cerurilor şi a condensat-o într-o singură carte, pe care a oferit-o lui Adam şi Evei. După căderea cuplului primordial, îngerii care fuseseră martori acestui lucru au decis că ar trebui să retragă învăţătura divină de la Adam, de moment ce el a dat ascultare învăţăturii Şarpelui, aşa că au furat cartea şi au aruncat-o în oceanul nesfârsit. Dumnezeu însă a trimis un înger pentru a repara această nedreptate, găsind cartea şi înapoind-o neamului omenesc. Numită şi „Cartea Semnelor lui Adam” aceasta era scrisă într-o manieră secretă, cu semne care nu puteau fi descifrate fără ajutorul direct al arhanghelului misterelor. Tradiţtia spune că Enoh a posedat această carte, apoi a fost pierdută până la Noe, când arhanghelul Rafael, trimis de Dumnezeu, i-o aduce bătrânului patriarh. Fiii săi, Shem, Cham şi Yafet, erau astfel cu toţii iniţiaţi în misterele divine. După o tradiţie târzie, Shem ar fi fost însuşi Melchizedek, iar Cham era nimeni altul decât Zoroastru. Cham foloseşte cunoaşterea obţinută în mod incorect, decăzând în vrăjitorie, iar Cartea lui Raziel este încă odată ascunsă omenirii, până ce Dumnezeu o trimite din nou, de data aceasta lui Solomon. Exemplarele pe care le avem astăzi din această lucrare susţin că ea ar fi fost dată mai apoi regelui Solomon, conţinând informaţii despre îngeri, astrologie, meteorologie, kabbală, talismane şi nume divine. Varianta păstrată în latină şi alte limbi europene este considerabil mai veche decât varianta ebraică, însă în mod cert această carte, cunoscută acum sub numele de „Cartea lui Raziel Îngerul” nu este documentul original despre care care vorbesc legendele. Misiunea lui Raziel este aceea de a supraveghea cunoaşterea şi înţelepciunea, ghidând rasa umană pe linia evolutivă pe care ea o alege în ansamblu. Ca Scrib şi Secretar Divin, Raziel cunoaşte toate liniile evolutive posibile pe care o civilizaţie sau alta se poate dezvolta, şi tinde să vegheze asupra bunei funcţionări a difuzării cunoaşterii în fiecare dintre perioadele istorice ale acelei civilizaţii pentru a menţine oamenii pe o cale pozitivă. Acesta este conştient de toate posibilitatile de manifestare ale tuturor evenimentelor, personale sau colective, de la un grup sau o familie, până la populaţii întregi, civilizaţii sau chiar rase galactice. Acesta supraveghează şi înregistrează alegerile pe care fiecare civilizaţie le face în drumul său, fie că acestea au finalităţi pozitive sau negative. În cazul finalităţilor pozitive, Raziel patronează procesul iniţierilor în masă şi înălţarea civilizaţiilor pe alte coordonate vibraţionale. În cazul finalităţilor negative, precum scufundarea Atlantidei, Marea Ciumă sau Holocaustul, Raziel patronează procesul de direcţionare a curenţilor karmici, evaluând situaţia prezentă, prognozând posibilităţile viitoare şi înregistrând karma la nivel de individ, grup sau naţiune a celor care au greşit. Raziel nu este el în sine un judecător, ci maidegrabă un martor foarte asemănător omului de ştiinţă. Dat fiind faptul că el deţine cheile cunoaşterii „cereşti şi pământeşti”, oamenii au fost tentaţi să considere acest lucru ca fiind ceva referitor la ştiinţa astrelor şi cea a pământului. Deşi adevărat, acesta este doar 1% din adevăr. Cheile cunoaşterii cereşti sunt iniţierile celeste, acele grade evolutive pe care spiritul le primeşte atunci când se află în evoluţie, chiar şi atunci când nu este întrupat. Cheile cunoaşterii pământeşti sunt acele iniţieri care se obţin prin muncă şi dedicaţie în serviciul umanităţii pe perioada în care spiritul se află întrupat. Cum un spirit se poate afla în lanţul întrupărilor câteva sute de mii de ani sau chiar mai mult, Raziel cunoaşte parametrii perfecţi în care iniţierea acelui spirit trebuie să aibă loc, în cazul în care spiritul respectiv devine conştient că trebuie să acceadă la un nou nivel de conştiinţă. Raziel cunoaşte şi când neamuri întregi trebuie să fie iniţiate într-un nou curent spiritual, şi când întreaga planetă trebuie să fie iniţiată într-un nou mister. Acest lucru se face tot prin intermediul oficiilor iniţiatice conduse de Raziel, fie că este vorba de iniţieri în şcolile subtile, fie că este vorba de trimiterea unor spirite-învăţători pentru a face cunoscute anumite aspecte ale Adevărului de care oamenii au nevoie. Tot Stăpânul Misterelor este cel care guvernează descoperirile, în special cele legate de cunoaştere. Când o informaţie considerată pierdută este redescoperită, regăsim atingerea blândă şi plină de compasiune a lui Raziel. Descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă, descoperirea cărţilor gnostice de la Nag Hammadi, descifrarea hieroglifelor egiptene şi cuneiformelor sumeriene, toate au fost supravegheate şi înlesnite de către fiinţele aflate în departamentul divin condus de Raziel. Marii gânditori, scriitori, filosofi şi lideri de opinie au fost întotdeauna vegheaţi de către Raziel şi de trimişii săi, iar acţiunile lor au fost întotdeauna înregistrate scrupulos şi supuse judecăţii. Fiecare idee care a revoluţionat lumea putem spune că este o sămânţă încolţită a unui semănător înţelept, care este tocmai Raziel. Putem să chemăm oricând în ajutor acest arhanghel minunat când dorim să înţelegem mai bine misterele lui Dumnezeu sau misterul vieţii noastre sau când avem nevoie ca înţelepciunea şi înţelegerea divină să se manifeste în noi, prin următoarea invocaţie sacră:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt Yah, te chem, preaînţelept şi preaputernic arhanghel Raziel, pentru a mă ajuta să cunosc şi să înţeleg din plin ceea ce am nevoie, Aici şi Acum. Amin!”

Numele său se trage din cuvântul grec care înseamnă Frate, deoarece se consideră de obicei că Sandalphon este geamănul angelic al lui Metatron. După cum am văzut în cazul lui Metatron, acesta era aspectul nemuritor, divin, al profetului Enoh care a fost luat la Dumnezeu şi a fost tranformat în arhanghel. Asemănător este şi Sandalphon, deoarece se spune că el este profetul Ilie care a fost luat, la fel ca Enoh, înainte de terminarea vieţii pământeşti, într-un car de foc, fără a cunoaşte moartea. O legendă spune că heruvimii de aur reprezentaţi pe Chivotul Legământului, păstrătorii numelui divin, erau Metatron şi Sandalphon, ei fiind mai importanţi decât toţi îngerii deoarece trăiseră vieţi umane. Sandalphon este prezentat în sursele vechi evreieşti ca fiind un înger extrem de înalt, înfricoşător prin statura sa. În timpul vizitei legendare a lui Moise în cel de-al treilea cer, se spune că acesta l-a văzut pe Sandalphon. Condus în cel de-al treilea cer de către îngerul Hadraniel, Moise a rămas siderat şi mut de uimire în faţa focului divin care era în prezenţa lui Sandalphon. Acesta stătea cu picioarele pe pământ iar capul său atingea culmile cele mai înalte ale cerurilor. Se spune că faţă de ghidul angelic al lui Moise, el însuşi deosebit de impozant la cei 3 milioane de kilometri înălţime, Sandalphon era mai înalt cu distanţa unei călătorii de 500 de zile cu piciorul. Sandalphon este plasat în cel de-al şaptelea palat ceresc, în apropierea Creatorului, şi se spune că una dintre datoriile sale este aceea de a împleti coroane pentru Dumnezeu din rugăciunile şi slăvirile oamenilor care îi sunt aduse de către ceilalţi îngeri. Una dintre cele mai importante atribuţii ale acestui prinţ angelic este colectarea, cântărirea şi ascultarea rugăciunilor oamenilor. Cu cât acestea sunt mai sincere şi mai pline de iubire, cu atât strălucesc mai mult, precum aurul. Cu cât rugăciunile oamenilor sunt mai altruiste, mai blânde şi îndreptate către bunăstarea aproapelui, cu atât sunt acestea mai frumoase în coroanele pe care le face, precum pietrele preţioase, şi cu cât sunt mai pline de credinţă, cu atât sunt mai tari şi pline de slavă, precum oţelul cel mai curat, demne de prezenţa Creatorului. Tradiţiile medievale mai spun că numele lui poate fi chemat atunci când suntem în pericol în pădure, sau când femeia este în pericol de a pierde sarcina. Celebrul poet H.W.Longfellow i-a compus chiar un poem care debutează cu strofa: „Citit-aţi în acel Talmud din vechime/ Sau ştiţi voi legenda din spuse rabine/ Despre acel infinit, preaînalt cer?/ Citit aţi voi oare minunata poveste/ A lui Sandalphon, a Gloriei Veste/ A lui Sandalphon, Rugăciunii străjer?” Deşi prezentat câteodată deosebit de teribil şi înfricoşător, unii sunt de părere că Sandalphon reprezintă partea feminină şi blândă, spre deosebire de Metatron care este partea masculină şi riguroasă. Sandalphon este protectorul omenirii, în special al femeilor şi mamelor, al tuturor celor care se roagă şi al muzicanţilor. Pe lângă faptul că este unul dintre Sarim, adică Prinţii cei mai înalţi ai cetelor îngereşti, el mai este şi Hazzan, adică Şef al Cântărilor Cereşti. Chiar şi trâmbiţele rituale ale noului an iudaic, numite şofar, sunt sub patronajul său. Cântecul de luptă sfântă, cântecul de laudă, cântecul de credinţă, odele, psalmii, toate sunt sub aripa sa. El este maestrul vibraţiilor care conform percepţiei umane se manifestă ca sunete, iar toate utilizările acestor vibraţii, de la muzică şi vindecare până la energia creată cu ajutorul modulaţiilor sonore stau sub ochiul său atent. Sandalphon ajută omenirea să descopere încetul cu încetul aplicaţiile Legii Vibraţiei, în toate domeniile, fie că este vorba de rugăciunea interioară sau de tehnologiile prin care sunetul poate modifica realitatea la nivel atomic. Energia lui Sandalphon este prezentă oriunde o notă muzicală se înalţă pentru slava Divinităţii, fie că este într-o mănăstire ortodoxă cu psaltirile sale cântate de voci sobre, fie că este în mantrele incantate de credincioşii vreunui ashram uitat din munţii nepalezi sau fie că este în vocea copilului care se roagă pentru părinţii săi. Energia lui Sandalphon odată accesată în mod conştient poate crea punţi între planurile realităţii, ne poate pune în contact cu Divinul Exterior şi cu Divinul Interior şi ne poate face pe noi înşine o punte între Mama Pământ şi Tatăl Ceresc. Accesând energiile lui Sandalphon, noi înşine vom putea sta cu picioarele ferm pe pământ şi cu fruntea atingând culmile cerului. Sandalphon este prezent ori de câte ori simţim că suntem tulburaţi de frumuseţea unui cântec, fie că este Enigma, Vanghelis, Sarah Brightmann sau un cor de copii cântand colinde. Prezenţa lui este în orice sunet, de la cântecul de leagăn al mamei, până la semnalele pe care stelele le emit şi pe care oamenii de ştiinţă încă nu ştiu dacă se le numească radiaţii electromagnetice sau simfonii galactice…Oriunde frumuseţea se manifestă prin vibraţie, Sandalphon este acolo, oriunde un om înalţă o rugăciune, o cerinţă, sau o mulţumire către înalt, Sandalphon ascultă. Pentru a chema în mod direct şi conştient prezenţa acestui arhanghel, putem folosi următoarea invocaţie sacră:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea-Înalt Adonay Melek, te chem, preamărit şi preaputernic arhanghel Sandalphon, pentru a mă ajuta să comunic din plin cu Divinitatea, Aici şi Acum. Amin!”

În imagine am adăugat Yantra sau Sigiliul lui Sandalphon, publicată pentru prima dată în această formă, prin contemplarea căreia putem intra în rezonananţă mult mai bine cu minunata energie a acestei fiinţe excepţionale.

Prezenţa lui Metatron este una deosebit de subtilă, însă foarte puternică şi plină de forţă atunci când este cu adevărat nevoie de el. Îngerii sunt prezenţi în fiecare sector al vieţii noastre şi în fiecare clipă. Nu există om care să nu aibă un înger păzitor, o entitate protectoare divină sau un ghid astral, dacă nu chiar mai mulţi. Nu există moment în care aceşti mesageri divini să nu poposească în jurul nostru atunci când avem nevoie de ei, şi nu există rugaciune care să nu fie auzită de către aceştia, ducând-o mai departe la îndeplinire conform serviciului fiecăruia, după orânduirea divină. Regnul angelic este deosebit de vast, pornind de la îngerul care supraveghează creşterea firului de iarbă, până la îngerul care guvernează întreaga ierarhie a sistemului nostru solar. Fiinţe blânde şi diafane sau fiinţe înfricoşătoare şi pline de fulgere şi flăcări, îngerii nu sunt de un singur fel, ci sunt diferiţi în funcţie de rolul lor stabilit în univers şi gradul de evoluţie al fiecăruia. Un caz cu totul şi cu totul special îl prezintă arhanghelul Metatron, pentru că acesta este aspetul angelic al patriarhului Enoch, transformat în înger după Înălţarea sa la Ceruri. Cartea Ebraică a lui Enoch spune despre „Acest Enoch, a cărui carne a fost prefăcută în flacără, ale cărui vene au fost prefăcute în foc, a cărui gene s-au prefăcut în sclipiri de fulgere, ai cărui ochi au fost prefăcuţi în torţe înflăcărate, şi pe care Dumnezeu l-a pus pe un tron aşezat lângă Tronul Slavei Lui, a primit după cereasca sa preschimbare numele de Metatron”. În tradiţia ebraică, îngerii nu pot sta aşezaţi, însă Metatron este singurul care poate sta aşezat pe un tron, din porunca lui Dumnezeu, fiind Mare Preot şi Scrib Divin în Ceruri. Tocmai din pricina frumuseţii, slavei şi luminii pe care Metatron o emană, stând pe tronul său ceresc, iniţiatul Rabbi Acher a exclamat, atunci când l-a văzut: “Cu adevărat sunt două puteri în ceruri!” adică Dumnezeu şi Metatron, ceea ce l-a făcut eretic, iar Metatron l-a corectat, el nefiind decât un servitor al Atotputernicului. Fiind un înger atât de important, acesta a primit mai multe nume şi titluri: primul este acela de “YHVH mai mic” sau “Dumnezeu mai mic”, titlu conferit chiar de Dumnezeu, punându-l pe acesta deasupra tuturor îngerilor şi puterilor din toate ceruruile. Acţionând ca Faţa şi Vocea lui Dumnezeu, adică manifestarea Acestuia în lumile de jos, Metatron a mai primit şi titlul de “Prinţul Înfăţisării” sau “Prinţul Prezenţei”. Se spune că prin prezenţa lui Metatron şi prin vocea sa Dumnezeu a comunicat cu profeţii Vechiului Testament, în special cu Moise. Metatron ar fi acela care ar fi dus poporul israelit din exil şi tot prin intermediul său Vocea Divină ar fi rostit cele 10 porunci. Fiind transformat din profetul Enoh, Metatron mai este numit şi Naar, adică Cel Tânăr, cel mai mic şi mai tânăr dintre toţi îngerii, dar în acelaşi timp, cel mai mare şi mai plin de glorie. În kabbală, numele său este egal cu numele lui Dumnezeu El-Shaday, din punct de vedere numerologic, arhanghelul mai fiind numit şi “Cel ce poartă Numele Stăpânului Său”. Puterile sale sunt tot atât de multe precum titlurile pe care le are iar influenţa şi Gloria sa sunt greu de înţeles pentru oamenii de rând. În lucrările lui Bardon acesta apare ca liderul absolut al zonei Solare, fiind conducătorul celor 45 de inteligenţe ale Soarelui. Aceşti 45 de super-fiinţe angelice guvernează şi coordonează acţiunea forţelor în sistemul nostru solar, radianţa lor fiind una ce cu greu poate fi imaginată sau suportată chiar şi de către anumiţi iniţiaţi, însă radianţa şi gloria celui care îi conduce îi depăşeste cu mult. Unele dintre numele lui mai vechi, Mittron, Mitraton, Mithraton şi Mithra ne arată că figura acestui mare înger are înrudiri cu zeul-erou iranian Mithra. Acesta era tot un înger de neasemuită splendoare, simbol al Soarelui şi cap al tuturor îngerilor, cultul său devenind foarte popular în Antichitate. Se pare că religia lui Zoroastru ar fi fost prima care l-a numit pe Mithra-Metatron ca înger principal în toată Ierarhia Luminii, iar cultul care i-a fost dedicat a făcut multi adepţi. Aceştia practicau cina în comun şi împărtăşania cu mult înainte de creştinism, însă sacrificiile şi amestecurile politice au transformat aceasta minunată religie a misterelor într-o mascaradă sângeroasă ce nu mai avea deloc legătură cu învăţăturile primite de la Mithra-Aton. Putem să chemăm oricând în ajutor acest minunat şi glorios arhanghel când dorim să Îl înţelegem mai bine pe Dumnezeu şi când avem nevoie ca el să se manifeste în noi, prin următoarea invocaţie sacră:
“Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt El Shaday, te chem, preamărit şi preaputernic arhanghel Metatron, pentru a mă ajuta să mă manifest din plin Aici şi Acum. Amin!”

SECRETUL FERICIRII

Dupa ce l-a creat pe om, Dumnezeu a chemat ingeri sa-i consulte in privinta fericirii oamenilor.
I-a intrebat:
Unde sa acundem secretul fericirii pentru ca omul sa nu-l gaseasca?
Un inger a spus: Sa-l ascundem adanc in pamant.
Nu se poate, a zis Dumnezeu, omul va sapa si-l va gasi
Alt inger a spus: Sa-l ascundem in adancul marii.
Omul va gasi solutii sa se scufunde si-l va descoperi, a raspuns Dumnezeu.
Al treilea inger a spus: Sa-l ascundem in varful celui mai inalt munte.
Si acolo omul poate ajunge, a raspuns Dumnezeu.
In cazul acesta nicaieri pe pamant sau in apa nu poate fi ascuns secretul fericirii pentru ca omul il va gasi… au fost de acord toti ingerii.
Atunci il vom ascunde in interiorul omului, in adancul sufletului sau, a spus Dumnezeu.